GLOSAR MEDICAL

A

Abces – colectie purulenta, formata sub actiunea unor agenti microbieni;

Abraziune – pierdere fiziologica de substanta dentinara prin uzura;

Acrilat – rasina acrilica folosita in confectionarea unor proteze dentare;

Adrenalina – substanta folosita in incetinirea absorbtiei substantei anestezice in vederea cresterii concentratiei loco-regionale a acesteia

Afta – afectiune a mucoasei bucale dureroasa,ce se manifesta ca o vezicula si prin spargere lasa locul unei mici ulceratii;

Alveola – cavitate in care sunt implantati dintii, si care dispare prin extractia lor;

Alveolita – infectie uscata sau umeda localizata la nivelul alveolei;

Amalgam – material nefizionomic, utilizat in distructii coronare intinse , datorita rezistentei acestuia;

Amprenta – copia fidela,negativa, a unui camp protetic, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe si mobile;

Anchiloza temporo – mandibulara-impiedicarea de natura organica(ce duce la sudarea condilului la cavitatea glenoida)a miscarilor mandibulei;

Anestezie – procedeu prin care se suprima sensibilitatea(in special cea dureroasa);

Apex – portiunea terminala a varfului radacinii dentare;

Arcada dentara – totalitatea dintilor implantati in alveolele celor doua maxilare.
B

Bresa edentata – zona ce rezulta prin pierderea de pe arcada a unuia sau a mai multi dinti;

Bruxism (scrasnirea dintilor)- parafunctie ce apare ca rezultat a contractiei puternice a muschilor ridicatori ai mandibulei, involuntar adesea, de regula in timpul somnului,ce duce la modificari dentare si ale ATM.
C

Cabinet dentar -spatiu special amenajat si destinat realizarii profesiei de medic dentist;

Camera pulpara – cavitate dentinara ce adaposteste pulpa dintelui;

Canal radicular – canal ce adaposteste pachetul dentar vasculonervos;

Canin – cel mai voluminous si puternic dinte monoradicular,din grupul dentar frontal;

Carie dentara – proces distructiv cronic, ce poate duce in timp la pierderea de substanta dentinara si afectare pulpara;

Cauterizare – realizarea hemostazei cu ajutorul unor agenti chimici sau fizici;

Captusirea protezei -proces prin care se imbunatateste semnificativ stabilitatea si eficienta unei proteze,cu ajutorul unui material acrilic;

Cement radicular – tesut dentar,slab mineralizat,intalnit la nivelul radacinii dentare;

Chiuretaj – manopera realizata cu ajutorul unei chiurete in vederea indepartarii tesuturilor patologice a peretilor unei cavitati in scop terapeutic ;

Camp protetic – totalitatea tesuturilor cu care proteza vine in contact;

Coafaj direct – metoda biologic conservatoare, ce are ca scop mentinerea vitalitatii pulpare prin aplicarea directa aspra pulpei a unei substante neiritante,antiseptice si antiinflamatoare;

Coafaj indirect – procedeu prin care se asigura protectia pulpei fata de agenti fizici si chimici,cu ajutorul unor materiale adecvate;

Consultatie – prima etapa a oricarui tratament stomatologic,prin care medicul dentist stabileste diagnosticul si indicatiile de tratament ale afectiunilor oro-dentare pe baza unui examen clinic si prin completarea unei fise individuale stomatologice;

Coroana mixta – lucrare protetica alcatuita dintr-o parte metalica si una fizionomica;

Cracmente – zgomote sau pocnituri intraarticulare, ce apar ca urmare a diferitelor afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulare.
D

Decapisonare – excizia fibromucoasei ce acopera coroana molarului, in vederea facilitarii eruptiei acestuia;

Deglutitie – act fiziologic prin care bolul alimentar trece, reflex, din gura, prin esofag, in stomac;

Dentina – strat moderat mineralizat, aflat sub smalt;

Dentitie – proces de formare si aparitie a dintilor la om;

Detartraj – metode terapeutica, prin care se indeparteaza depozitele de tartru supra si subgingival de pe dinti si de pe lucrari
protetice;

Diastema – spatiere interdentara de 2-10 mm intre cei doi incisivi centrali superiori;

Diga – foaie de cauciuc foarte subtire, care se perforeaza si se aplica la coletul dintelui in vederea realizarii sterile a campului operator;

Dinte – element complex al aparatului masticator, cu actiune dependenta de forta musculara;

Durere – sistem de alarma, pe care organismul il declanseaza in legatura cu aparitia unui proces patologic.
E

Ectopie – eruptia unui dinte in afara pozitiei lui normale pe arcada alveolara;

Edem Quincke – accident alergic ce se manifesta prin tumefactii accentuate ale pleoapelor si buzelor,cu afectarea fuctiei respiratorii.

Edentatie – stare fizio-patologica, ce se caracterizeaza prin pierderea de la 1-16 dinti pe o arcada dentara;

Egresiune dentara – fenomen de migrare a unui dinte cu depasirea planului de ocluzie,datorita absentei dintelui antagonist sau a prezentei unei infectii.

Eruptie dentara – fenomen fiziologic de traversare a osului si apoi a fibromucoasei gingivale de catre dintele ce se va exteriorize in cavitatea bucale.

Extirpare devitala – metoda de indepartare a pulpei dentare, dupa insensibilizarea ei cu mijloace chimice;

Extirpare vitala – metoda de indepartare a pulpei dentara dupa anestezierea acesteia;

Extractie – interventie prin care se indepartarea un dinte bolnav, care provoaca si intretine procese patologice ce nu pot fi rezolvate prin alte tratamente conservatoare.
F

Fateta – constructie protetica ce reconstituie partea vizibila a unui dinte;

Fistula – canal format operator, cu rolul de a drena secretiile unei glande sau cavitati;

Fisuri dentare – crapaturi ale smaltului sau smalt plus dentina;

Fluor – element chimic ce creste rezistenta unui dinte la atacul cariogen;

Fluoroprofilaxie – metoda terapeutica prin care se urmareste cresterea rezistentei dentare fata de agentii cariogeni prin administrarea produselor ce contin fluor;

Fractura dentara – leziune a smaltului, dentinei, cementului,cu pirdere de substanta dentinara cu/fara interesare a pulpei dentare.

Fracturi mandibulare – leziuni cu intreruperea continuitatii osului mandibular, produse de agresiuni, accidente,etc;

Freze dentare – instrumente utilizate in scopul abrazarii, taierii substantei dure dentare, etc.
G

Gangrena – proces septic localizat in tesuturile pulpare;

Gingie – componenta a parodontiului superficial,ce inconjoara coletul dintelui;

Gingivita – inflamatie a parodontiului de invelis,manifestata prin modificare de volum,culoare si textura;

Glanda salivara – masa de tesut cu rol de secretie a salivei la nivelul cavitatii orale;

Gutiera – constructie protetica, folosita in imobilizarea fracturilor mandibulare sau cu rol in procesul de albire dentara.
H

Halistereza – proces reversibil de demineralizare a osului alveolar;

Hemostaza  – manopera de oprire a unei hemoragii;

Herpes – eruptie veziculara, ce apare frecvent la nivelul buzei, comisurei bucale;

Hiperestezie – fenomen dureros aparut la nivel dentar datorita actiunii directe a unor stimuli mecanici,termici.
I

Implant dentar – metoda ce consta in introducerea intr-o alveola naturala sau creata chirurgical a unui dispozitiv, pe care se fixeaza o coroana artificiala;

Imobilizare dentara – metode ce va duce la consolidarea dintilor parodontotici intr-un bloc pluridentar;

Incluzie dentara – anomalie dento-maxilara, caracterizata prin ramanerea dintilor in profunzimea osului alveolar dupa incheierea perioadei de eruptie;

Infectie – stare patologica cauzata de patrunderea si dezvoltarea in interiorul organismului a unui agent patogen;

Inflamatie pulpara – totalitatea reactiilor si proceselor aparute in pulpa dentara, datorate actiunii unui agent patogen.
L

Leucoplazie – leziune a mucoasei orale cu potential de malignizare, favorizata de factori iritativi(alcool, tutun,etc,);

Luxatia mandibulei – accident produs in timpul extractiei dintilor la pacientii cu laxitate capsulo-articulara marita;

Luxatia dentara – accident produs in timpul actelor stomatologice,ce are ca rezultat dislocarea dintelui din alveola sa.
M

Mandibula – os mobil, in forma de potcoava;

Mezializare – deplasare spre linia mediana a dintilor;

Migrare dentara – deplasare a dintelui in diferite situatii.
N

Neoplasm – proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral;

Nevralgie – durere ce se manifesta de- a lungul unui trunchi nervos.
O

Ocluzie – raport static sau dinamic intre arcadele dentare;

Odontalgie – durere de origine dentara, de cauze diferite;

Ortodontie – manopere ce au drept scop indreptarea dintilor cu malpozitii;

Osteita – leziune a tesutului osos propriu-zis, de natura infectioasa.
P

Parodontiu de invelis – fibromucoasa ce acopera osul alveolar si inconjoara coletul dintelui;

Parodontiu marginal – complex de tesuturi care asigura fixarea dintelui in osul alveolar;

Parotidita – inflamatie a tesuturilor glandei parotide;

Pedodontie – stiinta care se ocupa cu dezvoltarea ontogenetica a dintilor si cu principalele boli ale acestora;

Pericoronarita – complicatie septica aparuta in procesul de eruptie a molarului de minte;

Placa bacteriana – ecosistem complex care adera de dinti si poate duce la aparitia cariilor precum si la afectarea tesuturilor de sustinere dentare;

Plaga postextractionala – leziune rezultata in urma extractiei;

Pulpa dentara – tesut conjuctiv lax, situat in camera pulpara si canalul radicular;

Pulpite – inflamatii ale pulpei datorate actiunii unor agenti patogeni.
R

Rebazare – metoda de inlocuire complete a bazelor unei proteze fara a modifica arcada dentara.
S

Sialoza – alterarea parenchimului unei glande salivare;

Sinus maxilar – cavitate pneumatica situata in interiorul corpului osului maxilar;

Smalt – strat bine mineralizat ce acopera intreaga coroana a dintelui;

Stomatite – inflamatii localizate la nivelul mucoasei bucale.

Stomatologie inteligibila – o metoda inovativa de a prezenta pacientilor sub forma unui filmulet afectiunile, etapele de dezvoltare precum si procedurile de interventie.
T

Tartru dentar – placa bacteriana mineralizata depozitata pe suprafetele dintilor si pe alte suprafete solide din cavitatea bucala;

Telescopare – fenomen de mentinere a protezei partiale prin frictiunea ce are loc intre doua suprafete metalice;

Trema – dizarmonie dentoalveolara manifestata prin spatiere interdentara , intre dintii superiori sau inferiori(exceptie fac centralii superiori);

Trismus – contractura involuntara a muschilor mandibulari.
U

Ulceratie – solutie de continuitate la nivelul unui tesut/mucoase;

Ultrasunete – vibratii mecanice folosite in dizlocarea tartrului dentar in timpul detartrajului ultrasonic;

Unit dentar – aparat cu echipament adecvat utilizat in tratamentele stomatologice.
V

Vezicule – leziuni elementare ce apar in diverse afectiuni.
X

Xerocheilie – uscaciune a buzelor;

Xerostomie – sindrom de gura uscata.